Piesele demontate dintr-un vehicul scos din uz sunt, fiscal, bunuri second-hand. Asta schimbă complet modul în care se facturează: TVA-ul nu se aplică la prețul de vânzare, ci doar la marja ta, iar pe factură nu apare nicio linie de TVA.
Baza legală este regimul special pentru bunuri second-hand din art. 312 din Codul fiscal, care transpune regimul special din Directiva 2006/112/CE.
Cum se calculează
Baza de impozitare nu este prețul de vânzare, ci marja — diferența dintre prețul de vânzare și prețul de cumpărare al bunului. TVA-ul se aplică la această marjă, iar suma rezultată este inclusă în preț, nu adăugată peste el.
Pentru un parc de dezmembrări apare imediat o dificultate practică: ai cumpărat o mașină întreagă și vinzi din ea 60 de piese. Care este „prețul de cumpărare” al unui alternator?
Răspunsul nu este „prețul mașinii împărțit la 60”. Costul mașinii trebuie repartizat pe piese într-un mod pe care să îl poți justifica — de regulă proporțional cu valoarea de vânzare estimată a fiecărei piese, nu în părți egale. O repartizare făcută prost duce fie la marje umflate artificial (plătești TVA în plus), fie la marje negative pe piesele scumpe (care nu se compensează cu cele ieftine).
Ce scrie pe factură
Factura se emite fără TVA evidențiat separat și trebuie să poarte mențiunea privind regimul special aplicat — în practică, o formulare de tipul „regim de marjă – bunuri second-hand”, cu trimitere la art. 312 din Codul fiscal.
Este important de înțeles de ce: cumpărătorul nu poate deduce TVA dintr-o astfel de factură, pentru că nu i se facturează TVA. Un client persoană juridică va observa asta și va întreba. Merită explicat din start, nu după ce a ajuns factura la contabilitatea lui.
Unde se pierde dreptul de deducere
Aceasta este capcana cea mai costisitoare. Revânzătorul nu are drept de deducere a TVA-ului datorat sau achitat pentru bunurile second-hand livrate în regim de marjă.
Consecința practică: dacă folosești piese cumpărate cu TVA pentru a crește valoarea unui bun pe care apoi îl vinzi în regim de marjă, dreptul de deducere pentru acele piese se pierde. Un exemplu tipic este vehiculul recondiționat cu piese noi și vândut la marjă — TVA-ul de pe piesele noi nu mai poate fi dedus.
Când NU se aplică regimul de marjă
Regimul nu este universal. Nu se aplică, printre altele:
- când vinzi bunuri pe care le-ai achiziționat cu TVA deductibil de la un furnizor care a facturat în regim normal;
- la livrări intracomunitare și exporturi, care au propriile reguli;
- când optezi, pentru o livrare anume, pentru regimul normal de taxare — opțiune permisă, dar care trebuie aplicată consecvent și documentat.
Pentru piesele provenite din vehicule scoase din uz preluate de la persoane fizice sau de la neplătitori de TVA, regimul de marjă este însă situația normală.
Evidența pe care trebuie să o ții
Regimul special cere o evidență separată, din care să rezulte pentru fiecare bun vândut prețul de cumpărare, prețul de vânzare și marja. Nu este o evidență pe care o poți reconstitui la final de an dintr-un teanc de facturi.
Aici se vede diferența dintre un stoc ținut pe cantități și unul ținut pe articole unice. Dacă „alternator Golf V” este o linie cu cantitatea 3, nu poți spune care dintre cele trei a costat cât și s-a vândut cu cât. Dacă fiecare alternator este o înregistrare separată, cu propriul cost repartizat din vehiculul donator, marja se calculează singură.
Ce înseamnă asta pentru parcul tău
În ELVPro, costul unui vehicul se repartizează automat pe piesele demontate din el, proporțional cu valoarea, iar fiecare piesă își poartă propriul cost până la vânzare. Regimul de TVA se stabilește pe fiecare linie de factură în parte — marjă, taxare normală, taxare inversă, vânzare la distanță în UE sau export — iar factura poartă automat mențiunea corectă.
Regulile fiscale se modifică frecvent. Verifică tratamentul concret cu contabilul tău înainte să îl aplici.